Candva de-a lungul timpului ai discutat cu o femeie care arata a supermodel, care insa nu vorbea decat despre faptul ca s-a ingrasat cu un kilogram sau ca i-a iesit un cos pe frunte. Te-ai enervat. Cum poate persoana asta care arata ca scoasa de pe coperta unei reviste sa se uite in oglinda si sa vada doar cosul? Cat de negativista poate sa fie?
Dar, din pacate, cu totii facem asta – poti sa treci pe langa 5.000 de masini cand mergi la serviciu, iar 4.999 dintre ele nu te-ar incomoda deloc, avand soferi politicosi. Apoi treci pe langa acel sofer care nu stie sa conduca, merge prea incet, nu semnalizeaza etc. Cand ajungi la serviciu, o sa vorbesti despre cei 4.999 de soferi buni sau despre cel care te-a deranjat? Te vei axa pe negativ mai mult, pentru ca asa este programat creierul nostru: sa acorde mai multa atentie nenorocirilor din viata noastra.
Oamenii de stiinta au fi confirmat asta, aratandu-le unui grup de oameni fete nervoase si fericite, descoperind ca subiectii au identificat fetele nervoase mult mai repede decat cele fericite. Cat de repede? Atat de repede, incat participantii nu isi aduceau aminte lucid sa fi vazut vreodata fetele. Asa e – creierul identifica deja partile aiurea de peste zi, chiar dinainte sa-ti dai seama. E ca si cum ai avea un al saselea simt pentru nefericire.
Asta era insa o abilitate grozava de avut pe vremea cand evolutia decidea care dintre noi se va reproduce si care va fi mancat – aveam nevoie de un creier care sa descopere amenintarile. Sa razi la fluturasi, in loc sa fugi de tigru te punea practic pe tava lui. Ne concentram pe lucrurile negative pentru ca lucrurile negative ne omoara – nu exista niciun avatanjat daca te opreai si miroseai trandafirii. Insa asta ne-a lasat cu un creier care nu numai ca acorda atentie lucrurilor rele, dar ne face sa ni le amintim mult mai bine.
Daca este vreo parte buna la acest lucru, este faptul ca pe masura ce imbatranim, intra in revers, incepand sa fim nostaligici si amintindu-ne lucrurile bune.