Johnny Carson a definit „New York Minute” ca a fi intervalul trecator dintre o lumina de semafor din traficul din Manhattan si tipul din spatele masinii tale care te claxoneaza suparat. In mod calr, ideea este ca totul se intampla atat de rapid in Big Apple incat timpul pare sa se accelereze de unul singur aici. In mod sigur, un „Key West minute” ar dura mult mai mult decat un minut din New York.
Acest tip de perceptie a timpului se intampla atunci cand lasam in urma lumea cu ceasuri si telefoane in spatele nostru. Oricine a pasit vreodata in afara Penn Station in lumea agitata, zgomotoasa si nonstop a New York City intelege aceasta idee. Cantitatea de date de intrare si de date vizuale pure are o tendinta de a ingheta un observator neinitiat intr-o stare de transa din care cu greu se mai poate iesi.
Ce a creat acest efect in marele oras? Acesta poate fi vazut ca o extensie a unei iluzii de ceas-oprit. Acest efect poate fi trait de fiecare data cand iti vei muta ochii deodata de la ceasul de la mana la ceasul analog. Timpul pare sa inghete. Timpul dintre secunde este deodata prea indelungat. Acest lucru se intampla pentru ca pierdem o mare cantitate de informatii in timpul miscarilor rapide ale ochilor, si aceste informatii care lipsesc dupa o miscare brusca, cauzeaza o creste perceputa a duratei de timp.
Acelasi lucru se poate intampla si atunci cand ochii nostri fac o trecere rapida intre semnele de circulatie care clipesc si cladirile din New York City. Ceea ce se simte a fi o durata de cinci minute in mintea noastra tocmai s-a marit de la o durata de un minut in lumea exterioara New York-ului. Tocmai de aceea, lumea aceasta este atat de fascinanta iar timpul ne ofera din ce in ce mai amulte mistere de deslusit.